Cât de pregătit trebuie să fii pentru a te simți pregătit? 11 October 2015 – Posted in: frustrari, personal, skirt, thoughts

După ce că nu am scris de când era tare cald afară, vă mai și derutez cu asemenea titluri. Dar promit să fiu mai consecventă și să vă arăt și la ce am muncit eu tare tare în ultimele luni.

Revenind la subiectul ambiguu din titlu. Nu mai știu exact în ce carte am citit, dar cred că în Musai List a lui Octavian Pantiș, că în carieră sau în ceea ce îți dorești să faci e bine să te pornești când ești undeva la 40% pregătit. De ce? Pentru că altfel nu te mai pornești niciodată și întotdeauna vei simți că nu ești destul de bun și te vei compara cu alții.

Acum am un exemplu care îmi stârnește un pic de frustrare. Pentru cei care nu știu, de peste un an, am tot avut învățăcele la cusut. Nu mă dau guru, nu țin cursuri specializate, dar cos de mai bine de 10 ani și ceva ceva tot știu. Așa că doar la cererea doritoarelor țin ședințe personalizate, deoarece  sunt de părere că un om care e pasionat și mai ales își rupe din timpul liber și din buget pentru a învăța ceva nou, că e hobby, că e ce vrea să facă de fapt în viață, e un om care va învăța cu drag și merită atenția și timpul meu. Atât cât și-l dorește. Am avut-o pe Alexandra care a venit luni bune și a ajuns să facă rochii drapate și corsete, de pasionată ce era și chiar să experimenteze forme noi acasă. Însă am avut-o și pe Andreea, care deși ea a deschis acest capitol din viața mea, fiind prima care mi-a cerut astfel de lecții, a venit de exact două ori. Fiind foarte pornită și cu întrebările la ea, am reușit în două ședințe să acoperim întrebări tehnice și să învătăm modificări de bază și două croiuri de fuste.

Fast, I know! Dar de ajuns încât să își facă pagină de Facebook și să vândă fuste? I don’t think so.
O apreciez pentru hotărâre, sau tupeu, dar e oare corect față de artiștii care fac atâta școală și nu se simt destul de buni încât să scoată la vânzare ce le iese din mâini? Sau față de oamenii care dau bani pe un produs care poate avea o calitate îndoielnică?

Eu una știu că nu aș fi ieșit din zona de a coase rochii și a modifica haine pentru mine și cunoscuți, dacă nu aș fi avut primele cliente care să plătească pentru ce făceam eu, începătoare fiind. Când rochiile erau cusute 100% manual și poate nu cele mai reușite.

Ce m-a determinat să scriu pe blog nu e faptul că eu cred că o învățăcea de-a mea nu e destul de pregătită să vândă ceea ce face. Nici măcar la cei 40% a lui Pantiș. Ci faptul că ea însăși e frustrată pe blogul ei că nu îi ies fustele și că în lipsa unui profesor face singură după ochi și a obosit din încercări.

Cum e oare mai bine? Să te arunci într-un domeniu cât încă ești începător și încrezător, sau să aștepți până te simți expert? Răspunsul cred că nu e unul singular. Fiecare caz e diferit și fiecare om își poartă povestea de viață  în spate.

#gândurideduminicăseara