Something OLD into something NEW? 20 July 2015 – Posted in: frustrari, personal

 Acum vreo doi ani am intrat fugitiv într-un second hand care îmi era în drum. Și am achiziționat o poșetă din piele de struț maro-roșcat-miere de care m-am îndrăgostit instant în ciuda urmelor de uzură pe care le avea datorită vârstei onorabile. Pe geantă am dat 35 de lei dacă țin minte bine, cu intenția de a o vopsi. Timpul a trecut, am început tot felul de proiecte, de geantă am uitat în dulap, până într-o zi de primăvară, anul curent, când scroll-uind prin news feed-ul meu am dat de o pagină sponsorizată a unei firme care exact cu asta se ocupă, recondiționare și vopsitorie articole din piele naturală.



POC! Mi-am și amintit de poșeta mea și le-am dat repede un mesaj cu poza ei și explicațiile uzurii să văd dacă se poate revopsi și cât ar costa. Am și primit răspunsul pe pagină destul de rapid, fapt care m-a bucurat și mi-a lasat impresia că au serivicii prompte.

Poza trimisă firmei, să vadă oamenii dacă au culoare potrivită, dacă se poate face, etc.
Răspunsul lor, prompt de fel:

“buna ziua!pretul ar fi 50 ron si s-ar putea vopsi o nuanta mai inchisa pentru a acoperi eventualele imperfectiuni create in timp.Pretul include degresare vopsire si fixare cu crema speciala.Va asteptam in Sinaia pe B-dul regele carol I nr.2 vis a vis de statia de tramvai.Orar :de luni pana vineri de la 9:30 la 17:30 si sambata de la 10:00 la 14:00.O zi buna!”

Le-am mulțumit pentru informații și răspuns și m-am și dus a doua zi să duc poșeta, că iar mă iau cu altele și uit. Despre Carolina Design vorbesc aici, că poate mulți dintre voi le vedeți reclama pe facebook. În zona Sinaia unde au ei atelier, sunt 4-5 vopsitorii piele și blănării una lângă alta, dar i-am căutat cuminte după nume, că doar vorbisem cu oamenii pe facebook. Intru, un nene care nu știa să-mi dea nicio informație îmi ia comanda, îmi da o fișă de comandă, cu data de 30.03.2015 și îmi spune că mă va suna șefu să îmi zică când e gata. Zic bine, însă să transmită că înțeleg că trebuie nuanță mai închisă, dar vreau neapărat să fie tot maro-roșcat la final. 

Sunt sunată ce-i drept de șef (cred) care îmi spune că a văzut geanta și îl întreb cât durează, cât costă și care e rezultatul la care să mă aștept. Îmi spune o săptămână, 50-60 de lei și din nou că datorită urmelor de uzură trebuie un pic mai închisă nuanța. Repet poezia cu maro-roșcat. Toate bune și frumoase. 
Eu cu lucrul la disertație am uitat cum trece timpul, dar nu am uitat de geantă. Aveam fișa de comandă în agendă. Dar dacă țineți minte, Paștele a fost prin 15-16 aprilie anul acesta. Am zis treacă-meargă, nu-i bâzâi pe oameni de sărbători, deși a trecut săptămâna promisă și nu m-au sunat. Trece timpul. Sun eu în data de 26 (cred) aprilie, deja ușor  nervoasă, dar dupa ce am sunat de trei ori la rând și nu mi s-a răspuns, m-am liniștit. Sunt sunată, amintesc că am dat o poșetă în urmă cu 4!!!!! săptămâni și întreb ce se întâmplă cu ea. Răspunsul e unul halucinant și anume că ea e gata de mult, dar a uitat să mă sune. Îmi astup mirarea și spun că voi merge a doua zi după ea. A doua zi sunt sunată să mi se spună că nu a ieșit bine culoarea (dupa 4 săptămâni observă? Facem pariu că a vopsit-o peste noapte?) și mai trebuie dat un strat, însă peste încă o zi pot merge după ea.
Ziua următoare deja sătulă de toate, mă duc direct la ei, iar soția șefului îl sună să întrebe dacă e gata geanta la atelier. Îmi trasmite că e gata, însă să mă duc A DOUA zi, că nu e uscată bine. WHAAAAAAT?!?!?! 
Mama deja îmi spunea să nu plătesc nimic că așa ceva nu se poate, sau să le fac  o reclamație la OPC. Aveam fișa de comandă încă. A doua zi, după exact o lună (era 30.04 deja), mă duc și mă întâlnesc într-un final cu șeful, care caută disperat în atelier geanta. O zăresc pe un cuier…și mă înverzesc. Era maro-căcăniu! Dacă știți gențile alea maro închis de babe, exact așa era! Și o ia și zice că ea e gata, dar e posibil să se ia culoarea pe haine și mai îi dă cu ceva cremă repede să se fixeze culoarea. WHAAAT?! Și în timp ce dădea cu cremă acolo mi se tot plângea că a fost greu să o vopsească. Asta e treaba mea?!
Poșeta în a ei culoare oribilă, cu pete nevopsite:


În fine, mi-o dă în mână, fără o plasă fără nimic, toată unsă cu ce naiba a dat-o și se pune să caute chitanța/fișa de comandă. Nu o găsește. Îi spun că nu era el la atelier când am lasat-o, ci un nene care mi-a dat hârtia mea. Și mă întreabă el pe mine ce preț mi-a dat la telefon. Îi zic că a oscilat între 50-60 de lei. La care îmi spune că el ar trebui să ceară mai mult acum că a muncit cât la 3 genți. WHAAAAAAAT?!

Deja nu mai puteam. Educată cum sunt, totuși îmi păstrez vocabularul decent și îi spun că nu e normal ca o comandă ce mi-au spus că va dura o săptămînă și va costa 50 de lei, să o ridic (la insistențele mele) după o lună, să arate ca dracu(nu era culoarea ce am vrut-o), și să îmi ceară și mai mulți bani. L-am întrebat dacă pot să îi ofer un sfat, că și eu lucrez cu oamenii. Mi-a spus că sigur. I-am spus că oamenii sunt înțelegători de obicei, dacă sunt puși în temă și că dacă ar fi sunat după o săptămână să îmi zică că mai durează din diferite motive, aș fi înțeles cu siguranță. Dar nu să fiu nevoită să sun eu dupa 4!!! săptămâni și nici atunci să nu se rezolve și să mai trebuiască să insist de 3-4 ori. 

Domnul mi-a apreciat, spune el, sfatul și sper să învețe din comanda mea, iar viitorii clienți să aibă parte de servicii mai bune. Mi-a luat cei 60 de lei cu o atitudine de parcă mi-ar fi făcut reducere, iar eu mă controlam să fiu amabilă în continuare, că nu mor eu pentru 60 de lei, iar omul poate doar culoarea asta oribilă o avea și o fi avut probleme de sănătate/personale de nu a putut să își facă treaba la timp. Fel de fel de scuze îi găseam eu, numai să nu îi stric ziua cu injurii.

Nu am putut să mă uit/să port geanta aia. A rămas o investiție eșuată. Până când s-a apropiat ședința foto a disertației și negăsind pantofi în culorile dorite de mine am fost nevoită să cumpăr pe alte culori și să îi vopsesc. Vorbind cu meșterul de la Abru SHOP, m-a trimis la U-MAN shop să iau spray cu vopsea de grafitti, ca ține pe orice și merge la pantofii mei. Îmi trebuia spray gri și negru, dar odată ajunsă acolo, am zărit un spray maro-roșcat, cum îmi doream eu să iasă geanta și mi-am amintit de poșeta mea și am zis să îi mai dau o șansă! 
Am luat acel spray cu 17!!!! lei și m-am transformat în meșter. În câteva ore a fost uscată, fără pete nevopsite, iar de atunci o port zilnic. Ce-i drept am avut și o bază bună de maro-căcăniu.

Ia uitați ce meșteră bună am fost!
Geanta deja s-a plimbat la Baia Mare și la Gala de Modă UVT

Că eu mă plâng de multe lucruri, des, o știu majoritatea prietenilor mei. Nu mă plâng așa de des online. Dar ce-i drept e că nu am plecat zâmbind și ajunsă acasă m-am pus să vorbesc de rău. Le-am zis oamenilor nemulțumirile mele și sper să învețe din ce le-am transmis. Și chiar cred că am reacționat mai mult decât decent. 

S-au adunat multe și m-am săturat de oameni neserioși care promit ori ajutor ori servicii plătite și nu își fac treaba, ba te mai și ignoră cu nerușinare. Într-unul din cazurile recente am căzut chiar foarte prost în fața organizării Galei de Modă UVT, promițând ajutorul unei firme de PR, care ulterior(după întâlniri și contract de colaborare făcut+pașii campaniei trasați) nu mi-a mai răspuns deloc și am ajuns să fac singură tot, din ce țineam minte de la facultate, că doar mi-am dat cuvântul și nu mă pot  eschiva, nu?


Revenind la geantă, totul s-a terminat bine, iar geanta asta sper să o pot da mai departe în familie, cu tot cu povestea aceasta.
PS. Promit că următoarea postare va fi una pozitivă, deși am de zis de rău de cazul fetei din Vaslui și de băncile din zona centrală a Timișoarei ce anunță pe ușă că au serviciul de Money Gram, însă de minim două luni la una din ele nu și-au recuperat parola aplicației, iar celelalte efectiv nu pot oferi deloc servciul și te trimit la schimb valutar:)).

PPS. Cât de evident e că am nevoie de o vacanță?